Bine ati venit!

Onorată asistență,

Stimați invitați,

 

Parcă tot mai mult, începutul de an școlar se confundă cu dorul de școala de odinioară. Nu credeți?

Întoarcerea în timp, provoacă întotdeauna nostalgii și nu pare deloc anevoioasă nici după decenii, care puteau să acopere cu vălul uitării acele începuturi.

Parcă mai ieri, cu toții, cu ghiozdanul în spate, am făcut primii pași spre școală, pe un drum care s-a dovedit fără întoarcere pentru a intra „în grija domnului”, cum adesea se spunea și poate încă se mai spune pe la noi și pe oriunde.

„Domnul” era învățătorul satului și se bucura de un respect cu totul și cu totul deosebit din partea sătenilor. Mă îndoiesc să se mai întâmple și astăzi.

Având o conduită etică ireproșabilă, era personalitatea numărul unu între toți intelectualii comunității, pe care generic îi reprezenta cu cinste.

Deși pe vremea aceea erau unii care încă mai atribuiau „bătăii” un rol pedagogic, domnul nu folosea niciodată astfel de corecții.

Cea mai „aspră” mustrare pentru o eventuală greșeală, șotie sau copilărie, era doar o singură încruntare a sprâncenelor. Și era de ajuns.

Școala primară reprezintă un al doilea mediu organizat de educație, care ajută să adaugi la „cei șapte ani de acasă”.

Alături de părinți, dascălii te învață nu numai alfabetul efectiv care începe cu „a” și se termină cu „z”, ci și pe cel al ordinii și respectului.

De la ei am învățat că trebuie să ai frică de Dumnezeu, dragoste față de familie, respect față de semeni, iubire față de neam și țară.

Poate că lecțiile au rămas vagi aduceri aminte, dar recreațiile stăruie ca niște uriașe plăceri pe care le încercau toți copiii.

De zeci de ani sunt zilnic printre copii. Mă revăd și mă regăsesc de fiecare dată în cetele lor și îmi amintesc cu plăcere și uneori cu părere de rău de clipele dragi copilăriei.

Și acum îmi dă fiori sunetul clopoțelului. Parcă mă recheamă la clasă, semn că scurta fericire a pauzei s-a terminat.

Sfâșitul fiecărei vacanțe, aducea odată cu febra pregătirilor pentru școală, nostalgia părăsirii unui rai, pe care să-l mai revăd, dar niciodată așa cum a fost în vacanța trecută.

Peste aceste impresii și emoții deopotrivă, s-au așezat treptat alte și alte amintiri, poate unice în frumusețe și durată, fără de care viața ar părea mult prea aspră.

Toate mi-au umplut sufletul de bucurie și m-au îndemnat să o iau de la capăt. Pentru a câta oară?

Dragi elevi,

            Multe lucruri utile acum sau mai târziu se învață în școală: despre neam și țară, cum să vorbești și să scrii corect românește, cum să calculezi, cum să faci raționamente corecte.

            În viață, nimic nu este ușor.Totul se obține prin muncă, prin multă muncă.

Vă trebuie voință, răbdare, ambiție, perseverență. Numai așa, mâine veți fi mai deștepți decât astăzi, spre a putea folosi totul într-un viitor în care societatea se vrea formată de oameni informați, instruiți, educați, cu mintea ageră.

Vor fi cu siguranță și dificultăți. Veți trece peste ele, dacă veți fi prietenii și partenerii noștri.

Numai așa, vă veți simți mai puternici, mai stăpâni pe voi, pentru a putea deveni cu siguranță mai buni, mai înțelepți, conștienți de locul și de rolul vostru în viață.

Considerați-ne tot elevi, cu o lecție înaintea voastră.

Reușita, trebuie să fie a noastră, a tuturor. Colaborarea permanentă școală-familie, va face mai plăcut programul școlar zilnic, iar evaluările, tezele, concursurile școlare, olimpiadele, vor fi tot atâtea obstacole pe care, împreună le vom trece mai ușor.

Stimați părinți,

            Știu și o știți cu toții mai bine, că sunteți copleșiți de griji, de nevoi imediate, de gândul pentru ziua de azi, dar mai ales pentru cea de mâine.

Preocuparea zilnică pentru copii, trebuie să devină un obicei la care să nu mai renunțați.

Colaborând permanent, o vom face spre binele școlii și în interesul elevilor.

Nu uitați și nu ocoliți școala! Sunteți mereu bineveniți!

Vă mulțumesc anticipat și vă aștept!

Suntem astăzi împreună să pornim cu toții la un nou drum, nu ușor de străbătut.

Îl rostim cu toții, fie în calitate de slujitori ai ei, fie în calitate de elevi, de părinți, de bunici, etc.

Aici  începe călătoria spre cunoaștere, una încărcată de taine pe care nu le poate bănui nici cel care pășește timid spre învățătură și nici  cel care are menirea să dirijeze acest mers.

Vă propun un act educațional de calitate, fiind convins că relațiile parteneriale pe care le vom promova, vor garanta succesul.

Să fim optimiști, să fim încrezători tot timpul în puterile noastre și astăzi, mai mult ca oricând, să-i privim pe copii ca pe niște miracole, să avem încredere în ei, să-i îmbărbătăm și să-i îmbrățișăm. Merită!

Poate să înceapă noul an școlar. Succes!

 

Prof. Emilian Deaconescu,

Director